30 mar. 2009

Bom Brasil!

























Brazilia... lumea fuge repede cu gândul la prima telenovelă difuzată în România post-revoluţie, "Sclava Isaura" şi la celebrul şi mult vizionatul Carnaval de la Rio. Eu mă gândesc la femeile acelea cu corpuri ca de zeiţe, bine sculpate şi bronzate natural care se unduie pe ritmuri de samba de-şi pierd bărbaţii capul şi la cafeaua puternic aromatizată băută dis-de-dimineaţă.
Însă Brazilia este cu totul altceva şi am să vă relatez câte ceva, din auzite, nu din văzute, că oricât aş visa eu, pe acolo nu o să-mi plimb picioruşele.
Brazilia este o ţară săracă, cu o populaţie leneşă şi cu o rată extrem de ridicată a infracţionalităţii (Ferentari e parfum!). Cu cea mai mare operă Art Deco din lume, Isus de la Rio, despre care localnicii spun că va începe să bată din palme când brazilianul se va apuca de muncă. Oare la noi, va zâmbi Sfinxul sau ce? Brazilia a fost cadorisită cu un peisaj excepţional, cu o vegetaţie bogată, cu ocean şi munte, cu o capitala exclusiv construită în secolul XX, clasificată ca Patrimoniu Cultural Al Umanităţii.
Pentru iubitorii de SF, capitala, fondată undeva prin anii '60 la Brasilia (înainte a fost Rio de Janeiro) pare ruptă din studiourile Stargate-ului sau ale Războiului Stelelor. Mai rămâne R2D2 sau Skywalker să te invite la o plimbare teleportată. Este opera în întregime a lui Oscar Ribeiro de Almeida Niemeyer Soares Filho, un arhitect geniu, care la vârsta de 102 ani încă mai lucrează. Cumva îndrăgostită de bizarul vieţii şi al artei, consider catedrala Lady Aparecida/ Our Lady of Conception who Appeared cea mai inedită operă de art nouveau de la ora actuală, cu forma sa de coroană, cu intrarea subterană şi interiorul modern cu heruvimi şi copia reuşită a Pieta de Michelangelo. Ce e de admirat la capitala este spaţiul uriaş între clădiri, zonele verzi şi aerisite ce nu îţi produc starea de sufocare atât de binecunoscută în marile metropole.
Rio este locul extremelor atât de bine intrate în cotidian: turişti, Copacabana, Sambadron, dar şi favelele, cartierele sărace din care seara coboară bandiţii cu gând de jaf şi ar fi indicat pentru tine, ca turist, să ai măcar bunul simţ să porţi ceva bănuţi la tine ca nu cumva să îi pui degeaba pe drumuri pe "băeţi".
Ca încheiere, pentru purtătoarele de gablonţuri reuşite, un sfat: în Brazilia, se găsesc nişte bijuterii unicat din oţel cu pietre semipreţioase, merită achiziţia, vă garantez întrucât sunt mândra posesoare a unor coliere şi abia aştept vara să le pun în valoare. Până la noi călătorii virtuale, o primăvară frumoasă şi Adeus!
P.S. Începând de sus, clădirea Congresului Naţional, podul Juscelino Kubitschek, Complexul Cultural; Clădirile ministerelor şi catedrala Lady Aparecida.

Un comentariu:

  1. Pai cum sa nu fredonezi Ungazungazunghe ungazungazunghe cand auzi de Brazilia, daca noi asa am facut cunostinta cu ea. Partea cu letargia cronica a localnicilor este arhicunoscuta caci indemnul lor in viata este "Samba si, trabajo no". Daca ne-ar fi fost vecini as fi putut spune ca ne-am inspirat de la ei, ca, vorba aceea, saraci suntem si noi, lenesi nu mai spun, cladiri noi si frumoase nu prea avem, dar avem din cele cu turnulete si lei din gips la poarta (de prost gust nu ducem lipsa, ba dimpotriva). Ne mai ramane sa invatam sa dansam samba ca de carnaval nu ducem lipsa, avem balciuri cate vrem. Da, oricum, sa-ti pui macar un picior pe teritoriul Braziliei ramane un deziderat.

    RăspundețiȘtergere