Fraţilor, în plină criză financiară şi în prima zi de aprilie, mă plimbam agale pe elegantul bulevard Lascăr Catargiu, direcţia Romană, că, deh, primăvara a sosit şi cheful de plimbare a revenit mai mult ca niciodată. Eu şi el, ţinându-ne de mână, admiram câte un balconaş cu flori sau câte o clădire cu o arhitectură interesantă, chicotind şi glumind pe subiecte variate. Micul Paris, acum o capitală îmbâcsită, aglomerată şi poluantă fonic, ascunde între clădirile sale şi câte o mică comoară dată uitării. Observatorul Astronomic, cu a sa clădire în formă de vapor, pluteşte în derivă în oceanul de zgârie-nori şi construcţii multicolore şi neregulate a Bucureştiilor. Donat în 1933 de soţia amiralului ce-i dă numele, acum arată jalnic, de parcă însăşi clădirea şi-ar plânge de milă: bucăţi de tencuială căzute, balcoane afumate, culoare nedefinită, grilaje la ferestre ca la puşcărie şi denumirea instituţiei pozând semeaţă pe profilul cocârjat al localului, fostă Pinacotecă Municipală. Paradoxal, pe cât e de abandonată clădirea, pe atât de upgradat este website-ul dedicat Observatorului. Amu, stau eu şi mă întreb, fraţilor, e criză? Se face economie, de ce nu se restaurează o operă de artă. Aa... pentru că nu produce biştari la poponeţi şi joei, nu e o vacă bună de muls, e neproductiv. Eu cred că din raţiuni de economie, Observatorul Astronomic a devenit Economic! Ruşine, mare ruşine!
Postări
Am trecut si eu in mai multe randuri pe acolo si intr-adevar observatorul se afla intr-o avansata stare de degradare. Pacat.
RăspundețiȘtergereUn alt lucru odios pe strada aia este sediul sectiei de politie care arata ca un OZN printre celelate cladiri.
Cu prima ocazie il voi vizita, m-ai facut curios!
RăspundețiȘtergereeu l-am vizitat anul trecut. pe dinautru arata comunistoid rau de tot, desi personalul e amiabil (eu voiam o harta a cerului, sa invat constelatii ca sa am cu ce le vraji pe gagici; mi-a dat pana la urma gagica-to un program de calculator foarte bun pt asa ceva. stie el ce stie, bagabontu'...).
RăspundețiȘtergereamanunt amuzant: era acolo pe un perete un material didactic de prin anii '80, cu evolutia omului (din maimuta, ca doar nu din pisica!). in "succesiunea" respectiva figura (primul sau al doilea, nu mai tin minte) si "ramapitecul" care fusese considerat hominid prin anii '50, dar deja in '70 era clar ca fusese vorba de o eroare, ca dihania era maimuta curata, nu hominid. ei bine, romanasii nostri facusera plansa aia prin optzeci si ceva, cu Ramapitecus cap de afis!
ca sa vezi cum e cu ramanerea in urma in stiinta asta. acum cand americanii se chinuie sa afle ce era inainte de BigBang, romanii au in capitala lor un observator astronomic din secolul trecut - dar si ala nefunctional!