28 apr. 2010

Mult a fost, putin a ramas

Mult, putin... timpul a trecut al naibii de repede. Intre mine si bebelul meu vor sta in curand doar 7 saptamani probabile. Dar intalnirea se poate petrece mai devreme sau mai tarziu in functie de dorintele lui de a scapa de stramtoarea uterului meu. Ce simt acum? Am tot felul de sentimente contradictorii. Ma apuca spaima sau simt cum creste bucuria cu fiecare secunda care trece sau simt ca obosesc din ce in ce mai mult si din moment ce sunt o persoana extrem de activa, oboseala ma omoara.
Ce face el? Se misca, e foarte zglobiu si cu fiecare zi isi limiteaza aria de actiune. E un bebel asa cam pe gustul meu, ba cuminte si somnoros, ba plin de energie. Noaptea doarme. Ce tare ar fi sa doarma si cand va fi separat de mine. Potrivit informatiilor de pe site-urile consacrate ar avea in jur de 1,800 kg si cam 40 de cm. Surpriza va fi la eco din mai.
Ce face tatal? Se teme. E o chestie noua si ii este teama, nu de ideea unui copil sau de schimbarea radicala a viitorului, ci de faptul ca e 'produsul' nostru. Si de nasterea in sine. Dar pana la urma cine trece prin ea: eu sau el? Poate se va transmite telepatic.