La multi ani!!!!!

Inuiţii

Am citit un articol interesant despre Groenlanda cum că ar căuta să-şi obţină independenţa faţă de Danemarca. În consecinţă au şi organizat un referendum. Nu ştirea asta mi-a atras atenţia în mod deosebit, ci un cuvânt: "inuit". Din context am înţeles că este vorba de populaţia groenlandeză, dar nu auzisem niciodată de ea şi nu îmi este ruşine să recunosc. Aşa că am căutat despre inuiţi şi am descoperit lucruri suprinzătoare. Sunt rude cu eschimoşii, dar preferă să li se spună inuiţi. Motivul? Eschimos înseamnă "mâncător de carne", iar inuit "om". Cei mai mulţi inuiţi trăiesc în Groenlanda, dar şi în Alaska şi Canada. În viaţă, ei sunt guvernaţi de trei principii: nu fură, nu se înfurie şi nu omoară (nu au ajuns românii pe la ei încă!). Au venit în Groenlanda în urmă cu 4.500 de ani, păstrând moştenirea unei naţiuni cu o istorie îndelungată de supravieţuire în condiţii aspre.
Vânătoarea şi pescuitul sunt specifice culturii lor, sunt practicate încă în mod tradiţional în zonele în care reprezintă singurele surse de trai.
Populaţia inuită crede cu tărie în destin, obişnuind să spună: "Singurul lucru pe care îl cunoaştem cu siguranţă este că ceea ce este destinat să se întâmple, se va întâmpla" (Knud Rasmussen). Societatea inuită nu deţine o structură pe clase şi există drepturi limitate în ceea ce priveşte proprietatea. Absolut tot, cu excepţia armelor de vânătoare şi a hainelor, se împarte. Nu există lideri oficiali şi deciziile sunt luate de comun acord. Cu toate acestea, există persoane ce deţin o poziţie înaltă în societatea inuită; dintre ei, şamanul ocupă un loc central.
Generaţiile în vârstă au responsabilitatea creşterii copiilor şi transferarea cunoştiinţelor către ei, de aceea sentimentul solidarităţii şi simţul responsabilităţii sunt foarte puternice. Dacă o aşezare inuită este ameninţată, cei vârstnici vor proteja vieţile celorlalţi. La inuiţi, bătrânii nu reprezintă o povară pentru ceilalţi.
Ei privesc corpul omenesc ca un cămin temporar al sufletului şi de aceea când un copil se naşte nu este important numele ce i se va da acestuia, ci numele sufletului unui mort. Respectul pentru strămoşii decedaţi se păstrează în prezent, din moment ce numeroşi groenlandezi poartă numele membrilor decedaţi ai familiei.
O chestie haioasă înainte de a-mi încheia vorbăria: am găsit pe un forum că inuiţii folosesc 28 de cuvinte pentru a spune zăpadă - ayak (zăpadă căzută pe haine), akillukkak (zăpadă moale), aniu (zăpadă bătătorită), aniuk (zăpaăa care se poate folosi ca apă), apingaut (prima zăpadă ) apirlaat (zăpadă proaspătă), aoun (zăpadă ), apusiniq (zăpadă din nămeţi) aput (zăpadă pe pământ), aputitaq (petec de zăpadă), iluq (zăpadă subţire de pe fereastră), imalik (fulgi de zăpadă apoasă), kaiyuglak (zăpadă pe valuri), kannik (fulg de nea), katiksugnik (zăpadă uşoara pe care laşi urme), katisunik (zăpadă uşoară), massak (zăpadă apoasă), milik (zăpadă fină), miulik (lapoviţă), nittaalaq (zăpadă densă în aer), nutagak (zăpadă ca pudra), perksertok (zăpadă purtată de vânt), pokaktok (zăpadă cu aspectul sării), pukak (zăpadă cu aspect de zahăr), sillik (zăpadă înghetaţă), sisuuk (avalanşă), sullarniq (zăpadă suflată de vânt), qaniit (zăpadă în aer).
Mulţumesc celor care mi-au oferit câte ceva despre populaţiile uitate şi poate necunoscute ale lumii.

disperată vs. obsedată

Astăzi, o prietenă mi-a formulat din puţul gândirii o teorie interesantă. Cică lipsa îndelungată de mascul duce la disperare, iar acuplarea ulterioară duce la obsesie: teoria a fost generată de discuţia vexantă purtată cu o reprezentantă a sexului frumos (aşa o fi oare?) care se declara mulţumită de viaţa ei semi-conjugală şi o acuza pe prietena mea că suferă de disperare (din lipsă de p... partener, la ce vă gândeaţi?). Cucoana (tipul de femeie care trece drept doamnă în societate dacă poartă inelul de logodnă sau căsătorie) fusese timp îndelungat o candidată serioasă la postul de disperată, bineînţeles.

Blogging - de ce eu?

De ce eu şi de ce blog? Pur şi simplu. M-am trezit şi m-am decis: îmi fac şi eu blog ca toată lumea bună (sic!). Poate este un moft de moment, o pasiunea trecătoare sau poate o încercare de a-mi demonstra că pot mult mai mult. De termenul "weblog" am aflat recent, cred ca în urma cu un an şi jumătate. Nu mă număr printre cei care studiază dinamica web-ului. Sunt o amatoare, dar prind repede din zbor câte un concept şi dacă mi se pare interesant, aprofundez, dacă nu, nu şi basta cum ar zice italianul.
Nu am preferinţe în lumea asta minunată a bloggingului, dar îmi place să lecturez pagini cu conţinut (n.n.- a se înţelege grup de cuvinte ce transmite un mesaj, nu o înşiruire de vorbe goale despre ce am făcut la mall, la cosmetică sau la shopping etc). Câteva dintre jurnalele online preferate de mine sunt ataşate la pagina.
Propuneri - ca la congresul cincinal - nu am. De fapt ce vreau eu să spun este că îmi propun, şi sper să nu mă ţină trei zile, precum declara un clasic în viaţă, să transmit lucruri interesante şi utile celorlalţi, prietenilor mei sau colegilor mei sau străinilor din această lume trecătoare. Va salut şi vă aştep cu drag la mine pe blog.