IN MEMORIAM MICHAEL JACKSON

Dirty Diana- click aici.

Lăsaţi ochii Nedei deschişi!

No comment! Preluare de aici.

Apropos de alegeri ...

Diverse cunoştinţe şi prieteni m-au tot judecat că nu particip la alegeri, fie locale, fie ele europarlamentare. Intr-un fel, ei au dreptate, că mai sunt şi alţii care procedează ca mine şi poate noi aştia minoritarii absenteişti au aduce oarece modificări la viitorul patriei. Aşa cum declara pe la un post de televiziune Mircea Badea, sper ca nu confund, că românii s-au săturat de vorbe, vor fapte, s-au săturat de propagandă, vor ceva palpabil, ceva solid, trainic. Mai citesc şi eu din când în când, încerc să mă informez despre lucruri utile, nu politică, pentru că nu pot şi nu înţeleg politica românească şi nici nu vreau. Dar citesc despre unii şi despre alţii şi găsesc tot felul de programe şi proiecte sociale deştepte, chestii concrete care fac electoratul să se trezească din amorţirea şi nepăsarea în care a intrat în ultima perioadă. Indiferenţa ne caracterizează! În fine, ideea era să vă dau un exemplu: la ora actuală, o parte din copiii lumii sunt frustraţi, motivul, părinţi prea ocupaţi ce le oferă cadouri şi farafastâcuri, în loc de timp petrecut împreună şi atenţie. Marea Britanie a găsit o soluţie şi a elaborat un program care echilibrează munca şi viaţa personală. Părinţii cu copii sub 6 ani (ce importanţi sunt cei şapte ani de acasă!) pot înainta o cerere angajatorului în care să ceară o schimbare de program. Angajatorii nu sunt obligaţi să o aprobe, dar sunt obligaţi să se întâlnească cu anagajatul pentru a analiza cererea. Şi astfel, numeroşi părinţi britanici au reuşit să obţină un program mai favorabil vieţii de familie fără a scădea productivitatea muncii. Deci, mie mi se pare a fi ceva palpabil! Mă opresc aici... continuarea nu îşi are rostul.

O zi din viaţa urbei...

Soare, gălăgie, praf, ambuteiaje, soare, cald, lene maximă şi, păi să o luăm de dimineaţă. Te trezeşti, întrebându-te ce zi a săptămânii e, şi porneşti agale, în stil zig-zag, neştiind dacă să te duci la toaletă sau să dai drumul la filtru de cafea. În drumul şerpuit, cu momente de ciocnire cu peretele, te decizi că vezica nu mai poate să aştepte şi laşi cafeaua pe locul secund. Împrospătat în urma duşului de dimineaţă, care la unii este opţional, te scufunzi între nişte perne moi şi îţi savurezi cafeaua cu gândul la câte ore mai ai până ţi se termină programul şi te întorci grabnic în vastele tale apartamente, pentru a-ţi începe cu adevărat viaţa.
Echiparea rapidă, după posibilităţi masca machiajului, şi purcederea pe strada la o oră când alţii dorm bine mersi şi doar doamnele şi domnii cu câini mai apar ici colo, printre copaci. Mersul pe jos este un sport binevenit la ore matinale, dar în acelaşi timp un chin, pentru că te încearcă o lene de te doare. Metroul, aceeaşi imagine, din nou şi din nou, băieţii de pe şantiere mirosind a Hugo Floss şi a Armandi, alergând după un loc că de "ie obosiţi!" şi privind cu disperare după ziarul gratuit, nu-i spun numele că nu fac reclamă. Ţigara colegului de transport aprinsă imediat la ieşirea din vagon pentru a-i simţi aroma de la prima oră şi cuvintele melodioase începute cu p... terminate cu a, ă mea etc.
După-amiază călduroasă pentru mine, lume ameţită, roind haotic, biciclişti, adolescenţi, bunicuţi la plimbare, adepişti strângând crengi uscate, plantând flori sau măturând, unul tunzând iarba, alţi patru fumând şi privind lehamite în zare după nemurirea sufletului, un politician lătrând despre corupţie şi minciună, mulţi strânşi ciorchine, soare, gălăgie, praf, ambuteiaje, lene maximă, casa ta, acasă...Ce bine!!! Casă, dulce casă.