Pinguinul Apolodor

Am avut un moment de nostalgie, cred că de vină este astenia de primăvară, şi mi-am adus aminte de o carte care m-a marcat profund prin copilărie. Şi stau acum, întrebându-mă câţi copii, în ziua de azi, cunosc aventurile pinguinului Apolodor, care cânta într-un cor şi s-a trezit într-o dimineaţă cu mare dor pentru fraţii lui din Labrador şi a pornit la drum înapoi la familia sa. Pe drumul de întoarcere spre casă, Apolodor se întâlneşte cu Suzi Cămila, tâlharul din Connecticut, căpitanul de vas, savantul, profesorul din Uruguay, cu uraganul, deşertul şi altele.
Din curiozitate, am dat o căutare pe Google să văd ce îmi aduce şi am descoperit că nu ştiu care editură a reeditat ambele cărţi cu Apolodor (sunt două volume, recunosc l-am citit doar pe primul) şi chiar s-a jucat o piesă destinată tuturor vârstelor pe la teatrul ACT. Aventurile din primul volum au apărut prin anul 1959, într-o ediţie ilustrată de Jules Perahim. Apoi, au fost reeditate în 1963, 1975 şi 1988. Acum în 2007. Nu am văzut ediţiile din 2007, dar fermecătoare este ediţia copilăriei mele cu imaginea pinguinului, cărându-şi valijoara (nu ştiu anul), iar cei care au fost prietenii lui Apolodor, nu cred că au uitat cartea în format mare, de culoare galbenă, cu pinguinul pe copertă.
Am citit pe net părerile cititorilor: este o carte inteligentă, nu contest, ba dimpotrivă o recomand părinţilor, adăugând aici "reclamaţia" unei prietene privind greşelile gramaticale din cărţile contemporane ale copiilor. Oare ce învaţă copiii noştri de acolo?

P.S. Cea care m-a făcut să îmi amintesc la un moment dat de Apolodor a fost Ada Milea. Reclamă gratuită: cumpăraţi albumul ei şi o să fie un soi de audiobook cu fundal muzical. Audiţie plăcută.