Verile în copilărie aveau aşa un quelque chois, îmi păreau lungi şi călduroase sufleteşte pentru că eram întotdeauna înconjurată de prieteni. Sunt o persoană destul de sociabilă şi deţin un număr considerabil de amici simpatici.
În fine, verile mi le petreceam la părinţi, pentru că pe perioada şcolară, mă aflam sub supravegherea atentă a bunicii. Deci, verile la părinţi, la bloc, într-un cartier acum considerat rău famat sau mărginaş, populat de clasa muncitoare. Gaşcă numeroasă, fete şi băieţi de toate vârstele, trebuia să ne umplem ziua cu ceva şi născoceam tot timpul câte o ghiduşie. Cele mai palpitante mi se păreau atârnatul portofelului în copac ca momeală pentru trecători, aruncatul ouălor şi cartofilor de la balcon şi furatul din piaţă. Ce urât, tocmai m-am autodenunţat.
Acest episod este dedicat procurării de legume şi fructe din piaţă, gratis şi fără aprobarea producătorului, respectiv vânzătorului. Planul era următorul: ne împărţeam pe grupe, după gradul de tupeu; apoi se dădea semnalul de răspândire şi ne împrăştiam aleator printre tarabe. Tupeistul se apropia de victimă, cu o privire timidă, uşor lăcrimoasă, întrebând încetişor cât este kilogramul, în timp ce, cu uşurinţă, extrăgea din grămada de mai de jos mere, pere, caise şi le dosea cu dibăcie în tricou la el şi la acoliţii lui. După o târguială de juma de oră prin piaţă, ne reuneam şi porneam fericiţi spre bloc, spre lift, în scopuri nobile, de blocare a traficului pe scară pentru a ne bucura de produsele bio căpătate.
Seria will continue...
În fine, verile mi le petreceam la părinţi, pentru că pe perioada şcolară, mă aflam sub supravegherea atentă a bunicii. Deci, verile la părinţi, la bloc, într-un cartier acum considerat rău famat sau mărginaş, populat de clasa muncitoare. Gaşcă numeroasă, fete şi băieţi de toate vârstele, trebuia să ne umplem ziua cu ceva şi născoceam tot timpul câte o ghiduşie. Cele mai palpitante mi se păreau atârnatul portofelului în copac ca momeală pentru trecători, aruncatul ouălor şi cartofilor de la balcon şi furatul din piaţă. Ce urât, tocmai m-am autodenunţat.
Acest episod este dedicat procurării de legume şi fructe din piaţă, gratis şi fără aprobarea producătorului, respectiv vânzătorului. Planul era următorul: ne împărţeam pe grupe, după gradul de tupeu; apoi se dădea semnalul de răspândire şi ne împrăştiam aleator printre tarabe. Tupeistul se apropia de victimă, cu o privire timidă, uşor lăcrimoasă, întrebând încetişor cât este kilogramul, în timp ce, cu uşurinţă, extrăgea din grămada de mai de jos mere, pere, caise şi le dosea cu dibăcie în tricou la el şi la acoliţii lui. După o târguială de juma de oră prin piaţă, ne reuneam şi porneam fericiţi spre bloc, spre lift, în scopuri nobile, de blocare a traficului pe scară pentru a ne bucura de produsele bio căpătate.
Seria will continue...
Postări
