28 ian. 2010

A trecut si ziua mea!

Ok, daca e sa fac o trecere in revista a zilei de azi, as putea declara cu sinceritate O MINUNATIE. Multumesc celor din jur, celor care au fost alaturi de mine, celor care m-au sunat sau mi-au dat mesaje. Cu mana pe inima spun ca aniversarea celor 32 de ani a fost cea mai frumoasa dintre toate de pana acum. Viata mea a fost destul de zbuciumata, mi-a placut sa o traiesc destul de intens si sa ma bucur de tineretea mea. Pe scurt, am cam facut ce mi-a trecut prin cap. Acum cugetand, am realizat ca mi-e bine si nu regret nimic. Ma simt implinita, mi-am facut un dar de pret: voi avea un copil, dar nu voi lasa niciodata sa moara copilul din sufletul meu.
Nu am pretentii sa imi fie citit blogul, sa mi se lase comentarii o mie, o trecere pasagera nu ma derajeaza, stiu ca exist, ma faca sa simt ca exist. Am ales sa scriu sub pseudonim, poate din lasitate sau o umbra de mister, am aflat ca persoane "simpatice mie" mi-au gasit blogul si mi l-au comentat pe la spate, foarte bine. Inseamna ca a insemnat ceva, am deranjat. Libertatea mea de expresie nu mi-o ingradeste nimeni. Iar in ceasul acesta, pot declara: Sunt fericita, linistita si sanatoasa! Si la fel ai mei! Asa sa fie pana la capat! Va doresc o noapte frumoasa ca a mea si multa voie buna in viata! La multi ani, Oana si sa-ti fie bine alaturi de Bocanel si tatal lui!

Mami, azi este ziua ta!


Mami, bebel are sa-ti spuna ceva: La multi ani si sa fii la fel de sanatoasa si vesela la anul pe vremea asta, cand eu o sa am vreo sapte luni de viata externa! Te imbratisez si iti mai dau cate un piciorus prin burtica sa stii ca exist.

24 ian. 2010

Eu, bebel cel maricel

Sper ca v-ati obisnuit cu aparitiile mele saptamanale, cand intervin eu la mama pe blog si va tin la curent cu treburile mele interne. Sunt aproape de jumatatea existentei mele la mama in burta. Maine, poimaine o sa ne intalnim pe webcam si o sa va fac cu manuta. Cum spuneam, sunt la jumatate: am 19 saptamani. Sunt din ce in ce mai puternic, cred ca ma pot apuca de jogging cu tata si imi creste si parul, spre invidia lui. Sper sa am un par bogat, ca ai mei parinti nu prea promit. Tata se mira de mama ca doarme multe ore, cred ca la recordul somn eu sunt campion ca dorm cam 20 de ore, ma mai scol asa din cand in cand si ma joc cu piciorusele. Mama ma simte acum, pe langa buric. Incep sa aud zgomote. Ce se aude acum: aaa, e tata vorbeste, dar inca nu stiu cu cine. Acum va las, ma intorc la somn! Noapte buna, Bebel.
P.S. Am cam 22 cm si o greutate de baietel - 250 gr.

17 ian. 2010

Hmmm... ce mare am crescut!

Azi am mai adaugat o saptamana de viata la mama mea in burta. Imi spun singur La multi ani pentru cele 18 saptamani. Sunt foarte fericit, ma joc in fiecare zi si rad de mama mea pentru ca inca nu isi da seama daca ce simte sunt eu sau gazele din burtica ei. Pana la urma, o sa realizeze ca de fapt sunt eu pisicherul, de acum ador sa ii fac farse si sa o fac sa rada. Sunteti curiosi ce mi se intampla in aceasta saptamana. Pai, m-am mai ingrasat un pic, asa ca acum am 200 de grame. Si sunt lungut asa cam de aproape 20 de centimetri, dar nu ma opresc aici. O sa fiu mare si frumos. Am ochii inchisi, dar pot distinge lumini si umbre. Actiunea nu e prea intensa aici, dar ma pregatesc cu tot sufletul de iesirea in lume cand o sa o si vad pe mama! Acum ma intorc la joaca. Va pup pe toti si mai transmitem live si alta data din Belly TV. Bebel




16 ian. 2010

Ghici cine sunt cei de langa noi?

Nu stiu, vreau sa incep simplu prin a spune v-ati pus vreodata intrebarea ce istorie tainica ascund oamenii de langa noi, oamenii care au innebunit, s-au sinucis sau s-au ales strada? Vezi cate un film real, mergand pe strada si te ingretosezi tot cand trece un om al strazii pe langa tine, pentru ca lasa miasme in urma lui, iar tu, titratul si educatul, nu te amesteci cu plebea. V-ati pus vreodata problema ca nenorocul si soarta ironica iti schimba cu 180 de grade viata si te trezesti intr-un hau din care nu mai poti sa iesi si te lasi dus de val. Exista un barbat, il vedeti in fiecare zi la piata Victoriei, iesirea dinspre statuia Aviatorilor. E cuminte, tipicar si isi traieste existenta la intrarea in metrou sau pe o banca langa muzeul de geologie. Are haine de iarna, dar si de vara. Anul trecut avea o plapuma, acum isi inchide bine geaca si se ghemuieste pe niste cartoane. Cineva are grija de el ca primeste mancare. Ce te uimeste la el e ca asa mizer, stingher si al nimanui citeste in fiecare zi, carti, ziare si cred ca citeste mai mult decat orice intelectual obisnuit al vremurilor. Si are puterea sa zambeasca, sa comenteze si sa se adreseze oamenilor. Cine stie ce istorie secreta il inconjoara! Sau nesansa sau alegere proasta... Dar el exista, iar noi trecem in fiecare zi pe langa el gandindu-ne la criza, pretul gazelor si emisiunea de la TV. Noapte buna voua si barbatului de la metrou!
P.S. Vedeti filmul "The Soloist" cu Robert Downey Jr. si Jamie Foxx. Merita Oscar!

14 ian. 2010

Pana de curent = Pana de idei

Am sa va supun la un fel de sondaj. Sa zicem ca este vineri seara, weekendul se deschide promitator in fata voastra. E o seara propice de iesit cu fetele la beraria Perestroika. Totul e minunat, razi, glumesti, bei o limonada (ca esti bortoasa), mananci o salata si depeni amintiri din facultate. Seara se incheie cu promisiunea revederii si pleci plin de speranta spre casa. Si mergi, si mergi si observi cu coada ochiului ca vecinii sunt luminati ca la Craciun, iar casa ta, unde te asteapta iubitul, e intr-un intuneric deplin. Te intrebi in sine: O fi adormit sau ce? Te apropii vertiginos si surpriza - ioc curent electric. Noroc ca esti dotat cu o lanterna de buzunar care culmea mai si functioneaza. Si te bucuri de nu mai poti de linistea casei intunecate.
Acum continuarea e ca s-ar putea sa te lase caldura si apa calda pentru ca toate depind de o centrala, care centrala depinde de curent bineinteles. Si stai si te invarti prin casa, gandindu-te ce ai putea face. Eu una am gasit solutia salvatoare: mi-am luat lanterna frontala si m-am apucat de citit (Supleantul de Petru Popescu, vi-l recomand cu caldura!) si am citit pe pat, in fund si pe buda, iar apoi cand am vazut ca lumina de la capatul tunelului nu mai venea am renuntat si am cazut lata si invinsa de somn.
Sondajul: enumerati-mi voi, cei care imi vizitati blogul, posibilitatile de petrecere a timpului cand pana de curent dureaza cam 14 ore.
Motivul- nu era vina Enel, era vina unei sigurante vechi a casei, iar Enelul a venit la noi dupa vreo doua reclamatii, a doua zi pe la 12:00, cand incepuse puiul sa se trezeasca la viata in congelator.
Pana la noi aventuri, eu si bebel va pupam dulce.

P.S. Ce s-ar face lumea intreaga daca intr-o zi s-ar termina curentul?

11 ian. 2010

Identitatea lui Bebel

Am intrat in saptamana 17. Sunt mare, sunt aproape de latimea unei foi A4. Ma joc in continuare in burta, dar mama e prea nesimtitoare ca sa ma simta. Sunt un baietel cu identitate, unic, de acum mi s-au format amprentele, respir si fac pipi. Am inceput sa o cam chinui un pic pe mama. De ce? Ca am inceput sa cresc, asa cam cu 2 cm pe saptamana, iar "marsupiul" ei se tot umfla si o mai dor din cand in cand ligamentele, ca uterul creste si el. Nu e suparata pe mine, dar abia asteapta sa ajunga acasa, sa se schimbe in pantaloni scurti ca moare de cald si sa doarma de-l sperie pe tata. Acum ma intorc la joaca, o sa revin cu alte vesti de la mine din lumea intrauterina. V-am pupat! Bebel

7 ian. 2010

Mister elucidat ....gratie tehnologiei moderne


Ieri seara, pe la orele 18:00 am aflat ce este alienul nostru, colocatarul din burtica mea, daca se poate numi burtica. Este o mandrete de flacau, jucaus nevoie mare si indragostit de sportul somnului. Nu m-as mira doar imi este fiu. Inca nu simt mormolocul, dar foarte curand o sa avem primul contact tactil. Senzatia mea cand l-am vazut pe monitor cum se juca cu manutele si piciorusele? Nu stiu daca o pot descrie cu acuratete in cuvinte. Spaima- el chiar exista!, bucurie - o sa fiu mama, e un pui de om facut de noi doi! si nerabdare - oare cum o sa arate, o sa fie frumos, mare, brunte, blond, saten? Oricum, un amalgam de sentimente care ma tin un pic in priza de atunci. Nu imi gasesc locul. In fine, ne apropiem de "venerabila" varsta de 17 saptamani si lucrurile interesante de abia de acum se ivesc.
In incheiere, la multi ani Ionilor si Ioanelor! Si felicitari prietenei mele care azi a nascut tot un baietel. O sa fie bine si o sa uiti de calvarul travaliului si al nasterii! Lucrurile bune abia acum incep. Ce bine e sa vorbesti inca din afara. Ma vad eu! O noapte frumoasa tuturor.

2 ian. 2010

La multe saptamani!

Maine implinim 16 saptamani de sarcina. La multe saptamani de sanatate si liniste! Acum bebelul va ajunge la 15 cm lungime si o greutate de 120 de grame. Tatal, dupa mintea lui, spune ca e cat un Ipod. Acum incepe sa sughita, sa-si miste ochisorii si are unghii si gene micute. De acum incolo pana in saptamana 20 voi incepe sa-l simt miscandu-se. Stari de rau nu mai am, dar somn pentru toata lumea. Am batut recordul pisicii de somn de 20 de ore. Pot dormi tot timpul si poftele mi se schimba de la o zi la alta. Azi, de pilda, am iubit salata verde. E buna, ca tot ce e cu frunze verzi contine acid folic. Saptamana viitoare mergem la controlul lunar si la ecografie. Daca se va sinchisi sa se arate in toata splendoarea sa, poate vom afla daca e EL sau EA.
Pana atunci, noapte buna! Somnul e rege!

1 ian. 2010

Primul mesaj

Primul gand pe anul nou: Sa fim mai intelepti, mai buni si sa lasam frustarile deoparte, doamnelor si domnilor!

Pentru mine: sa ai un copil sanatos!

Pentru el: sa ma suporti!

Pentru parinti: sa fiti relaxati si sa va bucurati de nimicuri!

Pentru prieteni: sa aveti parte de toate lucrurile bune ale vietii!