LA MULTI ANI, APA DEBULATA!

Deci, la multi ani mult mai superiori!

Stresul vânzătoarelor

Azi am intrat într-un magazin pe calea Dorobanţilor, pentru că prietenei mele i-au sclipit ochii la o pereche de cizme. În incintă, semi-aglomeraţie şi două vânzătoare sau asistente de magazin. Marfa variată. Privirea mea la vederea "delicateselor" era uşor absentă... Prietena mea era clar hotărâtă să îşi achiziţioneze nu numai o pereche de cizme, dar şi o geantă. Bun făcut, procesul nu avea să dureze mult. In timpul acesta, o mămică şi o fetiţă adolescentă se tot holbau pe la diverse modele, cea mică fiind total nehotărâtă ce să-şi ia punând nervii tuturor la încercare.
În toată acţiunea ce m-a distrat nespus au fost comentariile şoptite ale vânzătoarelor, de genul "asta încearcă tot magazinul şi nu o să cumpere nimica"... Şi aşa mi-am amintit că atunci când eram studentă şi ruptă în ...buzunare, aveam o plăcere sadică să intru în magazinele fiţoase ca să probez, să încerc şi să stresez personalul, strâmbând din nas la oferte şi plecând în mare grabă, pe motiv de întâlnire urgentă....cu mâinile goale.
O seară frumoasă!

Pentru nostalgicii tineretii lor...

Spectacolul va avea loc in Studioul de concerte «Mihail Jora», in data de 20 decembrie 2009, ora 19:00. Biletele se gasesc la casa de bilete a Salii Radio, str. G-ral Berthelot nr. 62-64. Pretul biletelor variaza intre 15 - 20 RON.

Va asteptam!

P.S. Mergeti cu incredere, corul suna foarte bine, in plus am o prietena in el si ii fac reclama.

TOT INAINTE!

Păcat

Mare păcat că există unii dintre noi, că facem umbră pământului şi ne plac răutăţile. Păcat, mare păcat că lumea răneşte şi se simte extrem de satisfăcută. Păcat, mare păcat, că ne dorim rău unul altuia şi nu ştim să ne trăim clipa. Soarele apune şi umbra piere şi nu mai rămânem. Păcat.

Pauză

Da, ştiu am luat o pauză, într-adevăr cam mare. O fi vorba de lene, tândăleală sau poate o mare lipsă de inspiraţie, inspiraţie de a-mi înşira gândurile personale sau nu.... pe o bucată de foaie virtuală. În ultimele luni, viaţa mea s-a derulat pe repede înainte sau aşa am simţit eu. Am fost în locuri la care nici nu am visat vreodată să ajung. Încă mă ciupesc ca să mă trezesc din visare şi să realizez că nu e o realitate. Din călătoriile mele extraordinare, nu m-am întors singură, ci cu un mic tezaur, un mic cocon care mai târziu se va transforma într-un fluture superb. O mare schimbare, o mare răsturnare de situaţie, dar binevenită şi aşteptată cu nerăbdare. Pauzele au şi ele rostul lor. Apar noutăţile, intervine dorul şi bucuria revederii. Pauzele doar sunt cheia succesului. Mi-a fost dor de el, jurnalul, dar nu mi-am dorit să îl umplu de platitudini... am vrut doar să înşir gânduri personale cu conţinut pe o hârtie virtuală. O zi frumoasă!

Mâine o zi mare în viaţa mea!

Mâine am mari emoţii. O să aflu şi o să văd ceva ce reprezintă cel mai preţios dar din viaţa mea. O să revin....cu amănunte. O seară frumoasă vă doresc tuturor! Mara.

Episodu' 2: Joaca de-a teatru

Cum am declarat şi spus, promisiunea e promisiune! Un alt episod din viaţa mea, care mă face să zâmbesc, este cel legat de organizarea şi punerea în scenă a unor piese clasice sau nu de către noi, picii de la bloc. Desfăşurarea acţiunii nu era aşa la 'tui măsa, era pregătită cu minuţiozitate şi răbdare de 2, 3 dintre noi, pornind de la alegerea scenariului, durata piesei, distribuţia, aranjamentul scenei şi data premierei. La momentul actual chiar nu îmi mai aduc aminte ce piese s-au jucat, dar ştiu că s-au bucurat de un real succes.
Aveau loc repetiţii în fiecare zi până la marea premieră, se pregăteau costumele, iar ulterior se făceau invitaţiile verbale îndeosebi bunicuţelor şi bătrânilor de pe scara noastră, selectându-i pe cei singuri fără nepoţi, stabiliţi la garsoniere. Interesant era că nu ne refuzau, onorau invitaţia şi primeam şi flori de la ei.
Ştiu că asta nu e o povestire cu haz şi cu furturi inocente de la precupeţele din piaţă, dar e o frântură din copilăria frumoasă a unor copii frumoşi, acum adulţi întârziaţi.
Să bată gongul! O noapte bună!

P.S. Mişule, mai lasă critica şi virgulele mele în pace. Nu toţi sunt culţi în cap ca tine şi în plus, vorba prietenului Becu: ej mic!