Nu este titlul unui nou single sau o nouă formaţie de blonduţe care dansează lasciv pe o muzică banală.
"E un popor, poate neştiut de unii sau uitat de alţii, un popor majoritar din Etiopia, ce face parte din familia de limbi hamito-semitice. Amhara este unul dintre cele două grupuri mari etnolingvistice din Etiopia (celălalt fiind Oromo), reprezentând o treime din populaţia statului etiopian.
"E un popor, poate neştiut de unii sau uitat de alţii, un popor majoritar din Etiopia, ce face parte din familia de limbi hamito-semitice. Amhara este unul dintre cele două grupuri mari etnolingvistice din Etiopia (celălalt fiind Oromo), reprezentând o treime din populaţia statului etiopian.
Limba amhara este o limbă afro-asiatică aparţinând grupului semitic de sud-vest, fiind legată de Ge'ez, limba literară sacră a Bisericii Ortodoxe Etiopiene, cu o religie veche conservată din secolul al V-lea de la Biserica Bizantină a Creştinătăţii Monofizite. Popoarele Amhara şi Tigray sunt principale adepte ale acestui cult.
Populaţia amhară a dominat istoria Etiopiei mult timp, iar amharică a fost limba oficială a statului până în anii 1990. Urmaşi ai cuceritorilor semitici amestecaţi cu populaţia indigenă cuşitică, amhara trăiesc în regiunile centrale şi de vest ale Etiopiei actuale. Cu excepţia unui singur împărat, toţii care au guvernat ţara între anii 1270 şi 1974 au fost amhara; această dominaţie a generat disensiuni între amhara şi vecinii lor nordici, Tigray, şi alt grup etnic etiopian, Oromo. Tensiunile au crescut între Amhara şi Oromo în perioada guvernării socialiste (1974-1991), în timp ce Oromo pretindea că deţine un rol extrem de important în afacerile sociale şi politice ale naţiunii etiopiene.
Amhara sunt agricultori, cultivând porumb, grâu, orz, sorgul şi teff. În mod tradiţional, structura socială a amhara a fost dominată de legăturile puternic personalizate dintre patroni şi clienţi, superiori şi inferiori. În general, importanţa unui bărbat era în directă proporţie cu numărul de terenuri deţinute. Un bărbat bogat care nu poseda niciun teren, de exemplu, un comerciant, avea puţină influenţă în societate.
Populaţia amhară practică trei tipuri de căsătorii: kal kidan, qurban, şi damoz. Kal Kidan (serat sau semanya care înseamnă "80") este o căsătorie încheiată prin contract civil. Qurban este efectuată în biserică şi este considerată sacră, nu poate fi desfăcută, chiar şi după moartea partenerului, cu excepţia unor circumstanţe deosebite. Din cauza acestor restricţii, majoritatea cuplurilor aleg kal kidan. Cei care doresc să devină preoţi ortodocşi la etiopieni, trebuie aleagă forma de căsătorie Qurban. Kal kidan şi Qurban sunt aranjate de către părinţi. Cea de-a treia formă de uniune este Damoz, un aranjament prin care o femeie este plătită să devină soţie temporară, de obicei pentru o perioadă de una, două luni. Deşi o femeie pe perioada căsătoriei damoz nu poate pretinde averea soţului său, copiii născuţi în urma acestor uniuni sunt consideraţi legitimi. De la mijlocul secolului XX, uniunile damoz au fost denunţate ca fiind ilegale, însă continuă să fie practicate.
Portul naţional al amhara este de culoare albă. Viaţa fermierilor amhara este deosebit de grea, întrucât ei locuiesc în munţi, unde le este uşor să se apere, dar este dificil să călătorească şi să obţină provizii. Bărbaţii merg la câmp, femeile stau pe lângă case, iar copiii se duc cu oile. Copiii cu vârsta cuprinsă între 5 şi 6 ani îşi petrec timpul păzind animalele familiei. Când mai cresc, copiii amhara pot merge la şcoală, cursurile desfăşurându-se doar pe jumătate de zi, întrucât şcolile sunt foarte aglomerate.
Aşezările amhara sunt construite pe vârfuri sau în apropierea zonelor deluroase pentru a fi protejate de inundaţii. Societatea este patriarhală, cu fiii ridicându-şi casele în apropierea casei tatălui. Copiii sunt alăptaţi timp de doi ani şi sunt supuşi unui regim disciplinar autoritar abia după împlinirea vârstei de 7 ani. Băieţii merg la păscut cu vitele şi oile, iar fetele le ajută pe mame la creşterea copiilor şi la adunatul lemnelor."
Când eram mică, tot dădeam târcoale la rafturile cărţilor lui tata cu civilizaţii vechi de mult uitate. Mă uitam la poze, iar apoi citeam, aşa am descoperit maorii, boşimani şi alţii. Populaţia etiopiană amhara am găsit-o într-o carte a unui scriitor evreu. Sunt multe date despre ei pe net. Cred că aş putea să-mi dau doctoratul în amhară. Pentru doritorii de aprofundare, recomand site-ul http://www.amhara.com/, cu mostre de scriere în limba lor.
Amhara sunt agricultori, cultivând porumb, grâu, orz, sorgul şi teff. În mod tradiţional, structura socială a amhara a fost dominată de legăturile puternic personalizate dintre patroni şi clienţi, superiori şi inferiori. În general, importanţa unui bărbat era în directă proporţie cu numărul de terenuri deţinute. Un bărbat bogat care nu poseda niciun teren, de exemplu, un comerciant, avea puţină influenţă în societate.
Populaţia amhară practică trei tipuri de căsătorii: kal kidan, qurban, şi damoz. Kal Kidan (serat sau semanya care înseamnă "80") este o căsătorie încheiată prin contract civil. Qurban este efectuată în biserică şi este considerată sacră, nu poate fi desfăcută, chiar şi după moartea partenerului, cu excepţia unor circumstanţe deosebite. Din cauza acestor restricţii, majoritatea cuplurilor aleg kal kidan. Cei care doresc să devină preoţi ortodocşi la etiopieni, trebuie aleagă forma de căsătorie Qurban. Kal kidan şi Qurban sunt aranjate de către părinţi. Cea de-a treia formă de uniune este Damoz, un aranjament prin care o femeie este plătită să devină soţie temporară, de obicei pentru o perioadă de una, două luni. Deşi o femeie pe perioada căsătoriei damoz nu poate pretinde averea soţului său, copiii născuţi în urma acestor uniuni sunt consideraţi legitimi. De la mijlocul secolului XX, uniunile damoz au fost denunţate ca fiind ilegale, însă continuă să fie practicate.
Portul naţional al amhara este de culoare albă. Viaţa fermierilor amhara este deosebit de grea, întrucât ei locuiesc în munţi, unde le este uşor să se apere, dar este dificil să călătorească şi să obţină provizii. Bărbaţii merg la câmp, femeile stau pe lângă case, iar copiii se duc cu oile. Copiii cu vârsta cuprinsă între 5 şi 6 ani îşi petrec timpul păzind animalele familiei. Când mai cresc, copiii amhara pot merge la şcoală, cursurile desfăşurându-se doar pe jumătate de zi, întrucât şcolile sunt foarte aglomerate.
Aşezările amhara sunt construite pe vârfuri sau în apropierea zonelor deluroase pentru a fi protejate de inundaţii. Societatea este patriarhală, cu fiii ridicându-şi casele în apropierea casei tatălui. Copiii sunt alăptaţi timp de doi ani şi sunt supuşi unui regim disciplinar autoritar abia după împlinirea vârstei de 7 ani. Băieţii merg la păscut cu vitele şi oile, iar fetele le ajută pe mame la creşterea copiilor şi la adunatul lemnelor."
Când eram mică, tot dădeam târcoale la rafturile cărţilor lui tata cu civilizaţii vechi de mult uitate. Mă uitam la poze, iar apoi citeam, aşa am descoperit maorii, boşimani şi alţii. Populaţia etiopiană amhara am găsit-o într-o carte a unui scriitor evreu. Sunt multe date despre ei pe net. Cred că aş putea să-mi dau doctoratul în amhară. Pentru doritorii de aprofundare, recomand site-ul http://www.amhara.com/, cu mostre de scriere în limba lor.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu