Nevoia de a citi

Nevoia de a citi s-a acutizat la mine de ceva vreme, nu că înainte aş fi fost vreo persoană anti-lectură, dar citeam numai anumite tipuri de cărţi în momentele cu chef, iar cheful venea destul de rar. Viaţa mea se desfăşura un pic aşa "pe repede înainte". Deh vârsta timpurie, adolescentin-superficială!
Amintirile mele legate de citit sunt foarte vii şi neşterse din memorie: eu pe budă, cu o carte de poveşti (în primii ani de lectură să ne înţelegem), mama la uşă strigându-mi să ies că mai au şi alţii nevoie, eu cu greu ridicându-mă, amorţită bine, mormâind că nu sunt lăsată în pace. Altă amintire, eu la liceu, diriga moldoveancă (nu am nimic cu moldovenii!) oblingându-ne să citim Creangă, Eminescu şi alţi autori iluştri ai ţării, eu fugind îngrozită şi refugiindu-mă în beletristica italiană şi dramaturgia shakespeareană, urând din tot sufletul Sadoveanu şi Ştefan Augustin Doinaş. Mai târziu, la facultate, prin anul III, un prof de engleză, adept al aruncării de cretă în student şi al faimoasei expresii "Fuck You!", obişnuia să îţi arunce lista de lecturi obligatorii pe care oricum odată parcursă tot nota 5 primeai.
În prezent, multă literatură orientală şi jurnale de călătorie; cărţi mai mult sau mai puţin cunoscute, cărţi fără un mesaj anume, dar relaxante pentru minte şi suflet, cărţi grele sau emoţionante cărţi... Cărţi, nevoia şi plăcerea de a citi! Cărţi care nu te abandonează, cărţi care te aşteaptă să le savurezi! Cărţi.....