Kerz - "Candela săsească"

In urmă cu câţiva ani, dragul meu mă purta într-o călătorie de îndrăgosteală prin ţara Făgăraşilor. Eu, mai tot timpul ca un pisoi curios, căutam şi amuşinam după locuri noi şi inedite, bucurându-mă de fiecare dată ca un copil în momentul descoperii cadoului sub pomul de Crăciun. Tot hoinărind noi, în lung şi lat, ţara munţilor semeţi, printre lanuri de grâu verde, proaspăt încolţit şi bătut de vânt, am ajuns în zona Cârţei săseşti, localitatea ascunsă privirii omului, anunţată printr-un panou destul de şters la marginea drumului. Cârţa, fără legătură cu Badea Cârţan, este undeva situată la stânga de Olt, la 3 kilometri de şoseaua Braşov-Sibiu. Aşa cum îmi place mie să mă consider un promotor al locurilor frumoase şi necunoscute ale României, vă invit cu dragă inimă să vizitaţi această localitate nu pentru poziţia sa în Ţara Făgăraşului, ci pentru abaţia sa cisterciană fondată prin anul 1.200. Fosta biserică fortificată, acum în ruine, distrusă aproape în întregime de tătari prin 1241, aparţine astăzi comunităţii evanghelice din Cârţa. De vizitat, se poate vizita, contra sumei modice de 3 ron, corul şi absida fostei bazilici, grădinile cu ruinele , turnul cu intrarea sa strâmtă şi scările mici în spirală pe care, dacă suferi de vreo fobie, e mai indicat să nu urci. Insă, minunile abaţiei, în afară de însăşi construcţia cu ziduri groase şi odată înalte, sunt cimitirul din curtea interioară a bazilicii, în care se odihnesc aproximativ 80 de militari germani căzuţi în primul război mondial şi moara de apă, cu ciocănele care bat continuu, din curtea casei parohiale. Preotul primitor, flori multicolore în sezonul cald şi o linişte dumnezeiască care te imbie la meditaţie şi calm. Pe scurt, Cârţa.