Balanţa destinului

Mama mi-a spus odată demult: "Fiecare om îşi croieşte destinul cu propriile mâini!" Înţeleaptă vorbă, într-adevăr, dar această ajustare a destinului atrage dupa sine sacrificii, compromisuri, decizii radicale, nervi. Dacă balanţa e înclinată spre rău, omul trebuie să tragă tare pe coate să o echilibreze sau cel mult să o încline spre bine. Intreaga existenţă constă în lupta istovitoare de a menţine balanţa în echilibru. Unii dintre noi o ducem cu înţelepciune şi cu calm, alţii, din rapacitate forţează mecanismul spre a-l păstra tot timpul înclinat spre bine. Forţare după forţare şi mecanismul, ca orice mecanism, cedează, se rupe, iar echilibrul dispare şi ordinea devine dezordine. În viaţă, e indicat să păstrezi oarecum echilibrul, cât poţi, fără a cădea în extreme. Acum, destinul meu e uşor înclinat, nu ştiu dacă înspre rău, dar eu sunt la o răscruce de drumuri. Dilema mea e: care drum?
P.S. Citesc o carte despre un băiat şi un destin. Când destinul alege pentru tine, tu trebuie să te strădui să îl corectezi... pentru a te salva.