17 dec. 2009

Stresul vânzătoarelor

Azi am intrat într-un magazin pe calea Dorobanţilor, pentru că prietenei mele i-au sclipit ochii la o pereche de cizme. În incintă, semi-aglomeraţie şi două vânzătoare sau asistente de magazin. Marfa variată. Privirea mea la vederea "delicateselor" era uşor absentă... Prietena mea era clar hotărâtă să îşi achiziţioneze nu numai o pereche de cizme, dar şi o geantă. Bun făcut, procesul nu avea să dureze mult. In timpul acesta, o mămică şi o fetiţă adolescentă se tot holbau pe la diverse modele, cea mică fiind total nehotărâtă ce să-şi ia punând nervii tuturor la încercare.
În toată acţiunea ce m-a distrat nespus au fost comentariile şoptite ale vânzătoarelor, de genul "asta încearcă tot magazinul şi nu o să cumpere nimica"... Şi aşa mi-am amintit că atunci când eram studentă şi ruptă în ...buzunare, aveam o plăcere sadică să intru în magazinele fiţoase ca să probez, să încerc şi să stresez personalul, strâmbând din nas la oferte şi plecând în mare grabă, pe motiv de întâlnire urgentă....cu mâinile goale.
O seară frumoasă!

Un comentariu:

  1. Prietena ta sigur nu e bugetara daca-si permite, vorba ta, asemenea "delicatese" ;-(
    Mi-a placut expresia "asistenta de magazin" (=vanzatoare)...e ca sefa de cabinet(=secretara) sau ca stewardesa(=chelnerita aeriana). N-am nimic cu meseriile astea, dar persoanele care le practica au, in general, pretentia de a trece drept ceva mai mult decat sunt, de fapt...

    RăspundețiȘtergere