27 ian. 2009

Inuiţii


Am citit un articol interesant despre Groenlanda cum că ar căuta să-şi obţină independenţa faţă de Danemarca. În consecinţă au şi organizat un referendum. Nu ştirea asta mi-a atras atenţia în mod deosebit, ci un cuvânt: "inuit". Din context am înţeles că este vorba de populaţia groenlandeză, dar nu auzisem niciodată de ea şi nu îmi este ruşine să recunosc. Aşa că am căutat despre inuiţi şi am descoperit lucruri suprinzătoare. Sunt rude cu eschimoşii, dar preferă să li se spună inuiţi. Motivul? Eschimos înseamnă "mâncător de carne", iar inuit "om". Cei mai mulţi inuiţi trăiesc în Groenlanda, dar şi în Alaska şi Canada. În viaţă, ei sunt guvernaţi de trei principii: nu fură, nu se înfurie şi nu omoară (nu au ajuns românii pe la ei încă!). Au venit în Groenlanda în urmă cu 4.500 de ani, păstrând moştenirea unei naţiuni cu o istorie îndelungată de supravieţuire în condiţii aspre.
Vânătoarea şi pescuitul sunt specifice culturii lor, sunt practicate încă în mod tradiţional în zonele în care reprezintă singurele surse de trai.
Populaţia inuită crede cu tărie în destin, obişnuind să spună: "Singurul lucru pe care îl cunoaştem cu siguranţă este că ceea ce este destinat să se întâmple, se va întâmpla" (Knud Rasmussen). Societatea inuită nu deţine o structură pe clase şi există drepturi limitate în ceea ce priveşte proprietatea. Absolut tot, cu excepţia armelor de vânătoare şi a hainelor, se împarte. Nu există lideri oficiali şi deciziile sunt luate de comun acord. Cu toate acestea, există persoane ce deţin o poziţie înaltă în societatea inuită; dintre ei, şamanul ocupă un loc central.
Generaţiile în vârstă au responsabilitatea creşterii copiilor şi transferarea cunoştiinţelor către ei, de aceea sentimentul solidarităţii şi simţul responsabilităţii sunt foarte puternice. Dacă o aşezare inuită este ameninţată, cei vârstnici vor proteja vieţile celorlalţi. La inuiţi, bătrânii nu reprezintă o povară pentru ceilalţi.
Ei privesc corpul omenesc ca un cămin temporar al sufletului şi de aceea când un copil se naşte nu este important numele ce i se va da acestuia, ci numele sufletului unui mort. Respectul pentru strămoşii decedaţi se păstrează în prezent, din moment ce numeroşi groenlandezi poartă numele membrilor decedaţi ai familiei.
O chestie haioasă înainte de a-mi încheia vorbăria: am găsit pe un forum că inuiţii folosesc 28 de cuvinte pentru a spune zăpadă - ayak (zăpadă căzută pe haine), akillukkak (zăpadă moale), aniu (zăpadă bătătorită), aniuk (zăpaăa care se poate folosi ca apă), apingaut (prima zăpadă ) apirlaat (zăpadă proaspătă), aoun (zăpadă ), apusiniq (zăpadă din nămeţi) aput (zăpadă pe pământ), aputitaq (petec de zăpadă), iluq (zăpadă subţire de pe fereastră), imalik (fulgi de zăpadă apoasă), kaiyuglak (zăpadă pe valuri), kannik (fulg de nea), katiksugnik (zăpadă uşoara pe care laşi urme), katisunik (zăpadă uşoară), massak (zăpadă apoasă), milik (zăpadă fină), miulik (lapoviţă), nittaalaq (zăpadă densă în aer), nutagak (zăpadă ca pudra), perksertok (zăpadă purtată de vânt), pokaktok (zăpadă cu aspectul sării), pukak (zăpadă cu aspect de zahăr), sillik (zăpadă înghetaţă), sisuuk (avalanşă), sullarniq (zăpadă suflată de vânt), qaniit (zăpadă în aer).
Mulţumesc celor care mi-au oferit câte ceva despre populaţiile uitate şi poate necunoscute ale lumii.

3 comentarii:

  1. @ mara: draga Mara: e uimitor cate mici inadverdante ai adunat intr-un text asa de mic!
    - intr-adevar, "inuit" inseamna "om" in limba lor proprie (la fel cum "maghiar" insemna in maghiara veche tot "om"; orice trib se vede ca fiind "oameni", sau "singurii oameni", restul oamenilor fiind asimilati animalelor - de aici canibalismul). dar "eskimo" inseamna "mancator de carne cruda" in limba algoquin, care sunt cei mai apropiati vecini ai lor de la sud, da' indieni. si, da, e un nume peiorativ, aici ai dreptate.
    - atunci cand ating o anumita densitate, eschimosii se intre ei ca orice alta natie. dar cum asemenea conditii de densitate se intalnesc extrem de rar (eu stiu numai de cazul deltei fluviului mackenzie), n-au prea avut ocazia. asa s-a nascut mitul asta al "eschimosului pacifist".
    - poporul lor a venit din siberia si alaska acum 1.000 de ani, nu acum 4.500. inainte de eschimosi, in Groenlanda traia alt neam de oameni, acum complet stins, care a fost numit "populatia Dorset". nimeni nu stie daca eschimosii i-au exterminat pe "dorsetzi" sau daca pur si simplu au avut tehnici de vanatoare mai bune decat aia si au castigat partida pe cale pasnic- concurentiala (eu cred mai degraba in a doua varianta).
    - cand e foamete, batranii sunt lasati sa moara. pur si simplu, comunitatea o ia din loc, iar cei desemnati ca "prea batrani" raman, cu niste provizii simbolice, asteptandu-si moartea. asta e!
    - se imparte hrana, dar nimic altceva. exista proprietate privata, ca oriunde, constand (la ei) din haine, unelte, arme, sanii, caiace si caini. nici unui eschimos nu-i trece prin cap sa-si "imparta" cainii!
    - oricum, toate astea tin de trecut. cam dupa 1950, comunitatile eschimose s-au modernizat si au pierdut aproape tot din traditie. pai, daca o politiciana eschimosa e in parlamentul Canadei, ce sa mai zici!

    RăspundețiȘtergere
  2. * erata" am vrut sa scriu "eschimosii de ucid intre ei ca oricare alta natie"

    RăspundețiȘtergere
  3. Domnu Misu, da distructiva va mai este recenzia!

    RăspundețiȘtergere