La mucenicul mic sau mare

Azi de 9 martie, cand ortodoxismul sarbatoreste pe cei 40 de mucenici ucisi la Sevastia, romanul cu mic cu mare consuma mucenici sau macinici cu zeama sau fara. Din cate citesc eu pe unele site-uri cu conotatii religioase, gasesc ca ziua asta e folosita pentru a prognoza vremea. Cica daca ploua acum ploua de Pasti, dar ce ne facem daca ninge. Inseamna ca ne prelungim sezonul friguros si omatos pana pe 4 aprilie. Nasol! Multi dintre noi cam asteptau razele usor imblanzite ale soarelui, prevestitor al anotimpului berilor, relaxarii si vacantelor.
Pana una alta, in ultim icnet de iarna, sa trecem la macinici. Ca sunt de mai multe feluri: mici, mari, zemosi, mierosi, muntenesti, moldovenesti, dobrogeni. Cine se trage din diverse parti ale Romaniei, stie, dar eu copilul de asfalt, crescut la Salajan mai putin. Eu stiu doua tipuri. Alea facute de bunica in copilaria mea. Cei zemosi si cei moldovenesti. Dupa o cautare rudimentara, descopar ca mancam dobrogeni, adicatelea in zeama, de cand m-a facut mama. Iar la cei muntenesti, tot in zeama, diferenta e ca miezul de nuca se coace la cuptor.
Cu cat sapi mai mult, cu atat descoperi ca mucenicii se mai numesc si bradosi. Si mai sunt si regateni si manastiresti. Daca iei retele la mana, iti dai seama ca de fapt sunt doar doua feluri. Si ramai un pic descumpanit. Sa inteleg ca fiecare isi numeste macinicii dupa zona din care provine. Bun asa! Dar mai buni sunt aia moldovenesti. Pentru mine! Nu e obligatoriu sa placa la toti. Vorba veche "De gustibus Non Est Disputandum". Hai la revedere si la 44 de pahare!