Intelighenţia umană

Am lipsit cam mult într-adevăr, dar mi-am luat o mică pauză şi o binemeritată vacanţă că am obosit. Oricum, nu e genul meu să stau toată ziua bună ziua să scriu tot ce mestec sau îmbrac sau văd pe stradă. Am absentat motivat: căldură mare, mon cher şi lipsă idei.

Acum cum stăteam eu şi mă spălam pe dinţi, mă gândeam ce înseamnă pentru mine inteligenţa la o persoană. Culmea, nu şcolile, dar asta nu înseamnă că nu îi respect şi îi admir pe cei cu şcoli. Nemulţumirea mea ţine de grupul de persoane ce-şi aduc laude şi lauri declarând în stânga şi în dreapta câte institute urmează sau au urmat. Nu, pe ăştia îi detest. Inteligentul e modest, face un enunţ când trebuie, susţine o idee când e cazul. E ceva asemănător cu "Mutu tace şi face". E cel care are carismă, care atunci când narează ceva, ceilalţi simt plăcerea audierii, este cel care face mii şi sute de studii postuniversitare, doctorale şi le fructifică, nu se făleşte doar cu diplomele înrămate plasate pe pereţi. Am cunoscut nişte inteligenţi, puţini şi rari, dar valoroşi. Mă mândresc că îi cunosc şi ei sunt prieteni cu mine. Ideea mi-a venit de la Paler Octavian, cel care învăţa 26 de pagini într-o oră şi a făcut trei facultăţi, cel pe care nu cred că l-aţi auzit făcând o mare scofală din absolvirea unor şcoli.

Apropo, citiţi "Autoportret într-o oglindă spartă" de Paler şi mai daţi o raită pe sus pe la terasa la motoare, de la Teatrul Naţional. Nu de alta, dar mai sunt piese de teatru. Atenţie la rezervări că riscaţi să pierdeţi biletele. O noapte frumoasă şi pe mâine. Să ne auzim cu bine.