Intelighenţia umană

Am lipsit cam mult într-adevăr, dar mi-am luat o mică pauză şi o binemeritată vacanţă că am obosit. Oricum, nu e genul meu să stau toată ziua bună ziua să scriu tot ce mestec sau îmbrac sau văd pe stradă. Am absentat motivat: căldură mare, mon cher şi lipsă idei.

Acum cum stăteam eu şi mă spălam pe dinţi, mă gândeam ce înseamnă pentru mine inteligenţa la o persoană. Culmea, nu şcolile, dar asta nu înseamnă că nu îi respect şi îi admir pe cei cu şcoli. Nemulţumirea mea ţine de grupul de persoane ce-şi aduc laude şi lauri declarând în stânga şi în dreapta câte institute urmează sau au urmat. Nu, pe ăştia îi detest. Inteligentul e modest, face un enunţ când trebuie, susţine o idee când e cazul. E ceva asemănător cu "Mutu tace şi face". E cel care are carismă, care atunci când narează ceva, ceilalţi simt plăcerea audierii, este cel care face mii şi sute de studii postuniversitare, doctorale şi le fructifică, nu se făleşte doar cu diplomele înrămate plasate pe pereţi. Am cunoscut nişte inteligenţi, puţini şi rari, dar valoroşi. Mă mândresc că îi cunosc şi ei sunt prieteni cu mine. Ideea mi-a venit de la Paler Octavian, cel care învăţa 26 de pagini într-o oră şi a făcut trei facultăţi, cel pe care nu cred că l-aţi auzit făcând o mare scofală din absolvirea unor şcoli.

Apropo, citiţi "Autoportret într-o oglindă spartă" de Paler şi mai daţi o raită pe sus pe la terasa la motoare, de la Teatrul Naţional. Nu de alta, dar mai sunt piese de teatru. Atenţie la rezervări că riscaţi să pierdeţi biletele. O noapte frumoasă şi pe mâine. Să ne auzim cu bine.

No comment ... Octavian Paler

- Ai vrea să-mi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu.
- Dacă ai timp... i-am răspuns. Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea... Ce întrebări ai vrea să-mi pui ?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni ?
Dumnezeu mi-a răspuns:
- Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească..., iar apoi tânjesc să fie copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani..., iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea.
- Faptul că se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul; că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.
Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp.
Apoi am întrebat:
- Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi ?
- Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc..., şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece ;
- Să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin ;
- Să înveţe că există oameni care îi iubesc dar, pur şi simplu încă nu ştiu să-si exprime sentimentele ;
- Să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru si că pot să-l vadă în mod diferit ;
- Să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalti şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi.
- Mulţumesc pentru timpul acordat..., am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:
- Doar faptul că sunt aici, întotdeauna.

PRIMITA PE MAIL.