Ne-am mutat

Dragii mei, daca mai doriti sa ma lecturati si comentati, ma gasiti pe noul blog la adresa
http://mama-lui-radu.blogspot.com/.

Oare ploaia l-o fi impiedicat pe Asimo sa alerge

Noroc ca mai iese omul prin oras si se mai intalneste cu prietenii ca asa afla de minunile tehnologiei, minuni care nu sunt recente, dar de ignorantul daca sta si casca gura pe la talk-show-urile vremii pierde ce e mai important. Ca o viitoare mamica am plecat in cautarea ultimelor piese importante ale trusoului de bebe si mi-am luat cu mine si o prietena ca fetele sunt cele mai bune si rabdatoare cand vine vorba de plimbarea prin magazine. La finalul sesiunii de aruncat cu banii in plina criza, am facut un popas de o ora la o limonada bio cu miere bio bineinteles si ne-am apucat de vorba. Amandoua fiind extrem de vorbarete am atins mai multe puncte de discutie. Printre ele: ASIMO. Ca sa nu ma fac de ras, nu am parut deloc mirata si subtil am cerut mai multe detalii. Cica azi pe linia de centura a Bucurestiului, pe la reprezentanta Honda a poposit Asimo. Nu un magar imagine a companiei ca vaca Milka, nici un domn botezat din lipsa de imaginatie a parintilor, ci un ditamai robotul umanoid de 50 de kg si 1,30 cm, care ar face parte dintr-un proiect de vreo 25 de ani. Prietena mea era nespus de entuziasmata de acest robot si astepta spectacolul cu sufletul la gura. Sper ca ploaia si vremea umeda sa nu-i fi dat batai de cap robotelului si sa se fin intepenit ca Omul de tinichea din Vrajitorul din Oz ca nu era Dorothy pe acolo sa-i unga incheieturile.

Pentru detalii suplimentare, sunati-l pe Asimo. Glumesc luati de cititi aici si aici. 

Mult a fost, putin a ramas

Mult, putin... timpul a trecut al naibii de repede. Intre mine si bebelul meu vor sta in curand doar 7 saptamani probabile. Dar intalnirea se poate petrece mai devreme sau mai tarziu in functie de dorintele lui de a scapa de stramtoarea uterului meu. Ce simt acum? Am tot felul de sentimente contradictorii. Ma apuca spaima sau simt cum creste bucuria cu fiecare secunda care trece sau simt ca obosesc din ce in ce mai mult si din moment ce sunt o persoana extrem de activa, oboseala ma omoara.
Ce face el? Se misca, e foarte zglobiu si cu fiecare zi isi limiteaza aria de actiune. E un bebel asa cam pe gustul meu, ba cuminte si somnoros, ba plin de energie. Noaptea doarme. Ce tare ar fi sa doarma si cand va fi separat de mine. Potrivit informatiilor de pe site-urile consacrate ar avea in jur de 1,800 kg si cam 40 de cm. Surpriza va fi la eco din mai.
Ce face tatal? Se teme. E o chestie noua si ii este teama, nu de ideea unui copil sau de schimbarea radicala a viitorului, ci de faptul ca e 'produsul' nostru. Si de nasterea in sine. Dar pana la urma cine trece prin ea: eu sau el? Poate se va transmite telepatic.

"The Social Network"

La un an dupa experimentul cinematografic al regizorului italian Dino Giarusso, care a adus pe marile ecrane "Feisbum!", film dedicat universului Facebook, este randul regizorului David Fincher (cunoscut pentru "The Curious Case of Benjamin Button" si "Fight Club") sa dea publicului cea de-a doua pelicula despre reteaua sociala. Spre deosebire de prima initiativa, filmul nu va aborda raportul existent dintre tineri si Facebook, ci va trece in revista geneza retelei.

Filmul, care va putea fi vizionat in cinematografe la sfarsitul acestui an - 15 octombrie 2010 in SUA, porneste de la anul 2004, anul infiintarii Facebook si ajunge pana in zilele noastre, acoperind totodata si povestea celor doi fondatori Mark Zuckerberg si Eduardo Savarin.

La mucenicul mic sau mare

Azi de 9 martie, cand ortodoxismul sarbatoreste pe cei 40 de mucenici ucisi la Sevastia, romanul cu mic cu mare consuma mucenici sau macinici cu zeama sau fara. Din cate citesc eu pe unele site-uri cu conotatii religioase, gasesc ca ziua asta e folosita pentru a prognoza vremea. Cica daca ploua acum ploua de Pasti, dar ce ne facem daca ninge. Inseamna ca ne prelungim sezonul friguros si omatos pana pe 4 aprilie. Nasol! Multi dintre noi cam asteptau razele usor imblanzite ale soarelui, prevestitor al anotimpului berilor, relaxarii si vacantelor.
Pana una alta, in ultim icnet de iarna, sa trecem la macinici. Ca sunt de mai multe feluri: mici, mari, zemosi, mierosi, muntenesti, moldovenesti, dobrogeni. Cine se trage din diverse parti ale Romaniei, stie, dar eu copilul de asfalt, crescut la Salajan mai putin. Eu stiu doua tipuri. Alea facute de bunica in copilaria mea. Cei zemosi si cei moldovenesti. Dupa o cautare rudimentara, descopar ca mancam dobrogeni, adicatelea in zeama, de cand m-a facut mama. Iar la cei muntenesti, tot in zeama, diferenta e ca miezul de nuca se coace la cuptor.
Cu cat sapi mai mult, cu atat descoperi ca mucenicii se mai numesc si bradosi. Si mai sunt si regateni si manastiresti. Daca iei retele la mana, iti dai seama ca de fapt sunt doar doua feluri. Si ramai un pic descumpanit. Sa inteleg ca fiecare isi numeste macinicii dupa zona din care provine. Bun asa! Dar mai buni sunt aia moldovenesti. Pentru mine! Nu e obligatoriu sa placa la toti. Vorba veche "De gustibus Non Est Disputandum". Hai la revedere si la 44 de pahare!

Va recomand.... Bucurestiul de odinioara

In dimineata aceasta, am finalizat lecturarea unei carti extraordinare, gasita pur intamplator pe un raft intr-o librarie. Imi place la nebunie sa cutreier librariile din Bucuresti si sa ma pierd minute in sir intre vrafurile asezate dupa subiecte, autori sau specialitati pentru a descoperi cate o bijuterie scriitoriceasca contributoare la nivelul intelectual al curiosului. Si iata-ma in fata unei asemenea comori.
Cu ceva vreme in urma, nici nu imi mai amintesc momentul cu precizie, am cumparat o carte mica, subtire, simpla, dar eleganta, cu un titlu pe masura: "Captivantul Bucuresti Interbelic". Fiind o mare amatoare de povesti si intamplari inedite din trecut, am devorat-o de-a dreptul si m-am gandit sa v-o recomand si voua pentru ca include tot felul de informatii interesante si noi chiar si pentru parinti sau bunici. Vinovata de publicarea cartii se face editura particulara "Vremea", axata pe "divulgarea" unor documente inedite din istoria noastra. Cum este si cazul cartii mai sus pomenite, parte integranta dintr-o colectie de exceptie intitulata "Planeta Bucuresti". Descoperind-o recent am achizitionat doar doua carti, dar pe masura remuneratiilor lunare voi putea sa mi-o completez pentru ca, dupa parerea mea, merita toti banii.
Dar sa las vorbaria de-o parte si sa va instig la lectura. Cartea, scrisa de o distinsa doamna, profesor de chimie si fizica, dar totodata artist plastic si scriitoare, Graziella Doicescu, este impartita in 30 de capitole, concise, pline de informatii si date istorice originale. Porneste de la obiceiurile imobiliare ale vremii si trece in revista frizeriile, gogoseriile, cafenelele, cofetariile, carciumile si restaurantele, cabaretele, hotelurile, lasand la urma locurile de distractie, asta insemnand inclusiv teatrele si galeriile de arta. Frazele sunt scurte, pline de culoare descriptiva si menite sa-ti faca imaginatia sa umble brambura prin perioada anilor '20 si '40.
Aici am descoperit niste lucruri de care nu aveam habar si pot spune ca, in ciuda realitatii actuale a Bucurestiului, cartea este un promotor al iubirii fata de ceea ce a mai ramas frumos in el. O sa va spicuiesc cateva date din lucrare, lasand restul spre a va surprinde pe parcursul lecturarii:
- legat de mancare si venituri in anul 1938- un salariu mediu era de 6.000 lei, iar un kg de carne tocata costa 15 lei;
- frizerii erau un fel de felceri - aplicau ventuze scarificate cu care luau sange oamenilor;
- gogosile se faceau din aluat de cozonac - in actuala Piata Unirii exista pe atunci un stand numit "La Gogoasa Infuriata";
- ultimul bragagiu din Romania, un armean, Bairamovici, din Busteni, a trait din comertul cu braga si halvita pana in jurul anului 2000;
- cel mai vechi bar din Bucuresti era "Maxim", unde au debutat comicii anilor '30 Stroe si Vasilache;
- barul "Alcazar" sau "Zig-Zag" a avut-o invitata pe dansatoarea si cantareata de culoare Josephine Backer;
- iarna, lacul Cismigiu se transforma in patinoar, fiind si singurul din capitala;
- in parcul Carol existau turnul lui Vlad Tepes si o moschee, ulterior mutata vizavi de cimitirul Bellu;
- tot in Parcul Carol erau foarte multe hanuri si reconstituiri ale unor hanuri faimoase, de exemplu Hanul lui Manuc;
- bulevardului Elisabeta i se mai spunea si Hollywood;
- in anii '40, s-a infiintat teatrul "Ciulei", actualmente Nottara, proprietatea actorului si regizorului Liviu Ciulei.
Daca v-am convins, nu mai stati pe ganduri si treceti la treaba. Fascinantul Bucuresti interbelic va asteapta!

Targ de martisor

Tot haladuind eu pe net am dat peste un banner care anunta organizarea unui targ dedicat sarbatorii venirii primaverii - Targul Martisorului. Evenimentul va fi organizat pe o perioada de 4 zile, intre 25 si 28 februarie, la Muzeul Taranului Roman. Locuind in zona, stiu ca, de fiecare data, cu ocazia unei sarbatori nationale sau a unei perioade mai speciale, muzeul s-a preocupat intotdeauna cu demararea unor proiecte de interes pentru locuitorii frumoasei capitale: piese de teatru pentru copii, difuzare de filme in aer liber, targuri cu specific. Si va spun ca s-au bucurat si de un real succes. Pentru cei care nu au habar, in muzeu exista un local unde poti manca produse romanesti si una dintre librariile Carturesti. In incheiere, va spun ca si Muzeul de Geologie organizeaza tot felul de expozitii cu vanzare. Ce imi spun mie toate astea: ca romanul a lasat-o mai moale cu mersul pe la muzee, dar la sindrofii si alte actiuni, ba!
Mai multe detalii aici.